Lua-te-aș la întrebări! Cu Ada Dumitru

Hello people! Eu sunt Andrei și bine ați revenit pe blogul meu. Astăzi, o voi lua la întrebări pe Ada Dumitru – actriță și traveler. V-am făcut curioși? Atunci, vă las să aflați mai multe despre ea:) Enjoy!

1. Cine este Ada Dumitru?

Habar n-am. Ada si mai cum? Nu cred că mai stă aici.

2. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru teatru?

Am jucat la grădiniță un peticel de iarbă. M-a dat pe spate experiența. Mi-am zis încă de atunci să nu ratez cariera asta că mi se potrivește rău de tot. (Râde)

3. Cele mai mișto momente din UNATC au fost…

Oh UNATC. Pentru mine cele mai misto momente au fost in anul 3, când s-au spart grupele si am ieșit la public cu spectacolele noastre de licență. Asta pentru că veneam dintr-o grupă în care nu m-am integrat prea bine. Un alt motiv pentru care a fost mișto este că am avut noroc să mă ia Bogdana Darie la ea în spectacol. Pentru alți colegi, anul 3 a fost frustrant si dezamăgitor dar pentru mine a fost magie, pentru că a fost “IDIOTUL”. Si în Idiotul era un colectiv de oameni care m-au acceptat pe mine, Ada,cum sunt cu adevărat. Cu tot cu crize, venit în pijamale prin aeropoarturi, drama queening, egoul meu imens si multe altele. Eram un colectiv de oameni fiecare cu o nebunie a lui, fiecare pe filmu’ lui complet diferit dar ne acceptam unii pe alții. Si Doamne câte amintiri avem… peste 70 de spectacole, turneu național si turneu internațional în 3 țări. Imaginează-ți. Tineri, absolut nebuni si plimbați prin lume. S-a lăsat cu bătăi, spart arcade, bălți de sânge, alergat de proxeneți prin Macedonia, dansat pe manele pe mese prin Deva, îndrăgosteli de studenții unguri, aproape dat foc la hotelul din Skopje că aveam invazie de gândaci si Kostas i-a omorât cu o brichetă si un fixativ, certuri, eu somnambulă, drumuri cu autocare unde râdeam până nu mai aveam aer, băute, urlete, panică, iubire, ritualul “te-am iubit să moară mama”, cărat acordeonul Adei pe rând si cântat la el random prin aeropoarte, panaramă, momente emoționante…. Hai că m-am dus mult. Mi s-a făcut dor de toți.

4. Cum ai ajuns să joci în producții străine?

Am ajuns în producții în străinătate prin Bobby Bărbăcioru care este un filmmaker român pe care îl iubesc si îl respect enorm. Cum l-am cunoscut pe Bobby? Taică-miu lucra ca bucătar la restaurantul lui Coco, cel care îi făcea catering lui Bobby la filme. Le-a zis de mine, m-au văzut, m-au plăcut si m-au luat. Si sunt în echipa lor din momentul ăla.

5. Care au fost cei mai populari actori cu care ai jucat și ce părere ai despre ei?

Cel mai popular actor pe plan local cu care am jucat este Bebe Cotimanis. La ora actuală este si șeful meu la teatrul unde sunt angajată. Bebe este unul dintre cei mai blânzi si frumoși oameni pe care îi cunosc. Bebe este exemplul viu că oamenii de succes sunt foarte modești si calzi. Si mă declar un om norocos să îl am alături, îmi fac școala bunătății cu el (eu eram cam repetentă la capitolul ăsta până să îl cunosc pe Bebe). Pe plan internațional am jucat în două producții cu Robert Knepper (T-Bag din Prison Break). Același lucru ca si la Bebe… modestie, respect si bun simț. Absolut toți străinii cu care am lucrat sunt de o sută de ori mai cunoscuți decât actorii români si de o sută de ori mai modești. The sad truth.

6. De unde a apărut dorința de a călători, de a cunoaște oameni noi și de a lua contact cu diferite culturi?

Dintotdeauna am fost temerară si curajoasă. Dintotdeauna m-am uitat spre cer spre urmele avioanelor si îmi doream cu tot sufletul meu să fiu în el, oriunde s-ar duce. Mereu am fost curioasă si cu nevoie de adrenalină, de aventură, de necunoscut. Si ce să zic? Sunt clar un om fără stare. Îmi țârâie călcâiele non stop si nu mă plictisesc niciodată.

7. Care a fost prima destinație vizitată?

Prima destinație vizitată este la 5 ani când m-au dus părinții in Turcia dar nu îmi mai amintesc decât o răfuială imensă între toți turcii angajați în bucătărie (care au ieșit cu iatagane si cuțite) si grupul nostru de români. A fost mai mult o fugă a noastră de ei decât o bătaie 1 la 1. Eu eram sub o masă cu alți copii. Asta explică multe despre de ce caut mereu adevntură când călătoresc. (râde) După de la 13 ani am început să plec singură prin Europa pe la prieteni si apoi marea revelație a fost la 20 de ani când am plecat prima oară în Asia, în Malaezia. Atunci mi s-a schimbat total viziunea despre călătorit, despre mine însămi, despre cât de miraculoasă este lumea noastră si despre câte sunt de descoperit. 

8. O experiența care mi-a făcut viața mai frumoasă a fost…

O experiență care mi-a făcut viața mai frumoasă este relația în care sunt de doi ani. Am noroc de un bărbat fix ca Făt-Frumos pe-un cal alb care vine si o ia pe Maricica de la coada vacii. (Râde)

9. Unde te cazai în excursiile din străinătate?

Când eram mică si călătoream cu banii de bursa de la scoală stăteam pe coachsurfing. Adică găzduiam oameni la mine acasă în Bucuresti si eram găzduită gratis la rândul meu în diverse colțuri ale lumii. Prin coachsurfing efectiv mi-am făcut  zeci si zeci de cunoștințe în toată lumea si cateva prietenii pe viață. Acum câștig mai bine si stau la hoteluri sau airbnb dar sincer? Nimic nu se compară cu Coachsurfing. Este cea mai rapidă metodă să intri în contact cu o cultură, petrecând timp cu localnici. Nu-mi place să aud “îmi place să călătoresc dar nu-mi permit”. Nu există. Eu am făcut o lună toată coasta de est a Spaniei cu 300 de euro. Este o chestie de alegere, îmi cumpăr nu stiu ce obiect nefolositor sau strâng de călătorit? Mulți oamenii care au tras linie la finalul vieții au regretat că n-au călătorit mai mult, că n-au simțit mai mult, că nu s-au bucurat mai mult. Avem la dispoziție tot Pământul (curând poate si mai mult din Univers) si noi rămânem aici în Europa de est fără să fi văzut vreodată cum trăiesc si alte culturi. Mi se pare păcat!

10. Unde te vezi peste 5 ani?

Tot timpul mănânc pielița de pe carne si bag multă slănină. Sunt somnambulă sever, sunt impulsivă si îmi si plac sporturile extreme. Așadar dacă nu mor mâine făcând skydiving, de la colesterol, căzând de la etaj în somn sau certându-mă random pe stradă cu un alt șofer până ne omorâm, atunci sper să fiu bine în 5 ani. 

11. Ce vrei să le transmiți cititorilor mei?

Vreau să le transmit să mănânce cât mai mult usturoi deoarece usturoiul e viață. Si să riște, să nu le fie niciodată frică de nimic. În viață există doar iubire si frică. Dacă mergi mână-n mână cu iubirea, esti salvat. 

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s