Lua-te-aș la întrebări! cu Lia Marin

[RO]

Hello people! Eu sunt Andrei și bine v-am regăsit pe blogul meu. Astăzi, datorită faptului că v-a plăcut foarte mult articolul despre meditație, m-am gândit că ar fi cazul să aflați mai multe despre Lia Marin. Așadar, am zis să o iau puțin la întrebări 😉 Ce a ieșit, vedeți mai jos. Enjoy! 😉

1. Cine este Lia Marin?

Artista dramatica si saltimbanca, mama de pisica din alte tari, copil uituc, vecina buna de spionat, mare fana a schimbarilor dese, ori pierduta in padure sau oras, ori dispatuta in munca, idei etc, adult in formare care incearca sa ia din starea asta ce-mi serveste mie.

2. Care sunt principalele calități care te definesc și cum te-au ajutat acestea până acum?

Ambitia, incapatanarea si capacitatea uriasa de munca. Am intalnit multi oameni care le ar trece pe cele 3 la defecte, dar mie imi servesc foarte bine ca sa imi indeplinesc tot ce imi propun sau visez.
Toate astea sunt contrabalansate de nevoia gigantica de a fi afara, in natura, sa rad si sa plec in plimbari in oras sau prin tara fara un plan anume.

3. Când ti ai dat seama că vrei sa te faci actriță?

De fiecare data cand cineva imi vorbeste despre viata lor sau ce meserie fac. Ma indragostesc atat de profund de alte vietii si le vreau PE TOATE. Asa ca mereu imi multumesc ca sunt actrita si pot sa explorez atatea alte perspective complet diferite ale sinelui meu.

4.Un moment memorabil din UNATC a fost când…

Am plecat cu colegii de grupa in Franta timp de 3 saptamani la un workshop alaturi de colegii nostri francezi. Intens, interntional si foarte personal, cum imi place mie. Dupa ce ne-am intors si am terminat de lucrat la spectacolul de licenta, am si scris toti la un spectacol despre plecarea asta, care a fost o alta experienta fantastica in sine. Tin minte ca lucram super mult si pe partea fizica, si eu ma simteam incredibil de mandra si bucuroasa sa ma antrenez alaturi de colegii mei ptr ca acum poate simteau si ei bucuria de a se misca si dansa (sper!:))) ). Apoi am inceput sa repetam in teatru, cred ca au fost 2 saptamani. Inceput sa lucram in a doua zi de Paste toti si ne-am mutat impreuna in teatru. Coregrafa ne-a invatat cum sa facem poze mentale cu ochii ptr coregrafii, si imi aduc aminte ca faceam asta mult in afara lucrului ptr ca eram foarte fericita sa fiu acolo cu toata lumea si voiam sa ma asigur ca nu uit.

5. Ai vrut vreodata să abandonezi? Dacă da, ce ti-a readus ambiția?

Oh doamne da. Cred ca toti oamenii din profesia asta simt asta la un moment dat, e o joaca intre a abadona si a merge pana peste limitele personale. Ciudat e ca eu n am simtit niciodata asta cand aveam multe proiecte si era foarte, foarte greu, ci cand nu era nimic la orizont. Atunci te pandeste de fapt.
Pana la urma meseria noastra este intr-adevar una dintre cele mai grele domenii de patruns si in care sa zici da, mai, i made it (orice ar insemna asta ptr fiecare). Nu exista o „reteta”, nu poti sa le spui alor tai „gata, inca un an si puteti sa stai linistiti”, nu exista siguranta, mai ales la inceput. Doar siguranta de sine si speranta arzand. Cred ca gandurile de abandon sunt niste teste initiatice ptr ca te pregatesc ptr restul carierei.
Ptr mine este despre valoarea pe care o pot aduce oamenilor prin ceea ce fac, speranta ca o sa ii fac sa se simta mai putin singuri si sa se recunoasca in ceea ce le ofer. Sa isi puna intrebari despre ei si realitatea in care traiesc. Inclusiv acum, povestind despre lucrurile astea, sper sa ajunga la urechile care au nevoie de cuvintele si povestile astea.

6. Cum ai luat contact cu dansul?

Intre profa de balet care ma plesnea la gradi ptr ca nu puteam sa ridic piciorul pe bara pana la 16 ani n a fost mare lucru in afara de o senzatia ciudata de a fi in propriul corp. Apoi mi-am dat seama ca daca vreau sa fac treaba asta cu actoria, as face bine sa imi antrenez si cunosc trupul, ca sa nu ma trezesc ca ma tradeaza cand mi-e lumea mai draga. Asa ca am inceput sa fac balet, sa merg la cursuri de dans de societate de pe la 17 ani, impreuna cu toata stigma aferenta de „ce mai poti sa faci tu la varsta asta…de mica trebuia”.
Cursurile astea ma entuziasmau fantastic, asa ca usor, usor am inceput sa merg la cursuri de dans contemporan, tabere, workshopuri. A fost misto tare la inceput, ptr ca ma simteam fix zero barat+ speranta uriasa ca intr-o zi n-o sa mai fie asa+placerea de a ma misca si a avea mici victorii la fiecare curs. De-a lungul facultatii ajunsesem sa merg la toate cursurile posibile de dans contemporan din Bucuresti. Intr-o tabara am cunoscut-o pe Beatrice Tudor cu care am facut spectacole de-a lungul facultatii si dupa si care m-a provocat constant.

7. Ce înseamnă dansul pentru tine?

Hai ca o iau de la personal la abstract.
Sculptura in propriul mindset.
Dovada ca orice investitie ti se intoarce.
Si muschi fierbinti gata sa te poarte in diferite forme, idei, emotii.

8. Dintre teatru, dans si meditatie, care este hobby-ul tău preferat?

Toate sunt pe rând hobbyuri, devenite pasiuni, actualmente joburi. Așadar, aleg mersul pe munte!

9. Un lucru simplu care mă face fericită este…

Când se înnoptează si miroase a fum si a pământ umed primăvara sau toamna. Pentru ca miroase la fel si in UK si in Romania.

10. Ce ai vrea să le transmiți cititorilor mei?

Sa fie curiosi, sa-si vada de drumul lor, sa-si tina ochii la ce se intampla in lume si sa viseze mult si infricosator de mare.

Buuuuuuun, gata pe azi! Sper că v-a plăcut articolul (și de Lia 🙂 )! Până data viitoare, remember, you are the best.

Instagram: Eu: @andrei_pilattt; Lia: @liacm

[EN]

Hello people! I am Andrew and welcome or welcome back on my blog. Today, because you really liked the article about meditation, I thought you might want to know more about Lia Marin. So, I thought I’d take a few questions 😉 You can see below what came out. Enjoy! 😉

1.Who is Lia Marin?

Dramatic Artist under work, long-distance mom to my cat, forgetfull child, spying-worthy neighbour, big fan of constant change, either lost in a forest or in the city OR reported missing in work, ideas etc, adult in progress trying to negocitate with this state and pick what serves me from it.

2.What are the main qualities that define you and how have they helped you so far?

Ambition, stubbornness and an imense capacity to work. I met lots of people who would write off these 3 things as faults, but they serve me in my pursuit for my plans and dreams.
All of these are balanced out by the immense need to be outside in nature, to laugh and to travel in foreign cities and countries without a plan.

3.When did you realize you wanted to be an actress?

Every single time someone talks to me about their life or jobs. I simply and profoundly fall in love with other lives and I want them ALL. So I always thank myself that I chose to be an actress and I get to explore so many other perspectives and sides of myself.

4.A memorable moment in UNATC was when…

Me and my acting group from uni went to France for 3 weeks for a workshop. It was intense, international and very personal, just like I like it. After we came back and finished working on our graduating show, we co-wrote a show about this trip, which was another amazing experince in itself. I remember we were training physically intensely and I was incredibly proud and happy to train alongside my classmates, because now they could also feel my pleasure of moving and dancing (i hope!:))) ). Then we started rehearsing in a theatre for maybe 2 weeks. We started working the Monday after Easter and we moved into the theatre. Our choreographer taught us how to take mental pictures to remember our choreos, but I would do it so much after rehearsals, because I was really happy to be there with everyone and I wanted to make sure I don’t forget.

5.Have you ever wanted to give up? If so, what brought your ambition back?

Oh God, yes. I think everyone in this line of work feels that at some point, it’s a juggle between abandoning and overcommiting yourself beyond your limits. I find it strange that i never felt like giving up when i had tons of projects and it was really difficult, but rather when I had absolutely nothing to do. That’s the moment when it’s creeping up on you.
Afterall, our job is the most difficult field to make it in (what ever make it means to you). There is no recipe, no possibility of telling your parents „one more year and afterall it all go smooth”, there is no certainty, at least not in the beginning. Only self confidence and burning hope. I think these thoughts of abandoning are initiating rities that prepare you for the rest of your career.
For me, staying is about the value I bring to people through my projects in my quest to make people feel less alone and to recognise themselves in art. To question themselves and their reality. Even with this interview, i hope my stories and confessions will reach the people who are open and need to hear these things.

6.How did you make contact with the dance?

Between my ballet teacher from preschool who would slap me of I couldn’t lift my leg on the barre and the age of 16, nothing much, except a weird, awkwards sensation of being in my body. Then I realized that if I wanna do this theatre thing, I’d better start training to get to know my body so it doesn’t betray me when I least need it. I started taking ballet lessons and society dance when I was 17, followed by the appropriate stigma about „what will you be able to do now…you should have started when you were little). I was enjoying the classes tremendously so i started to take up contemporary dance, anything I could find…classes, workshops, camps. It was really cool in the beginning, because i was feeling like I knew absolutely nothing + huge hope that one day I won t feel like that + the pleasure to move my body and have tiny victories in every class. During uni, at some point, I was takeing all the contemoprary dance classes that were in Bucharest at that time. In a dance camp I met Beatrice Tudor, who was then a choreography student, with whom I trained and worked during uni, dancing in her pieces and later in her projects.

7.What does dancing mean to you?

I’ll take it from personal to abstract.
Sculpting into your mindset.
Proof of return of investment.
Hot, wet muscles ready to support your shapeshifting through form, ideas and emotion.

8.Between theatre, dance and meditation, what is your favorite hobby?

All of them are hobbies, turned passions, presently jobs. So, I choose hiking!

9.One simple thing that makes me happy is…

When night falls and it smells like smoke and wed ground during spring or autumn. Because it smells the same in the UK and Romania.

10.What would you like to convey to my readers?

To stay curious, to go do their thing, to keep their eyes open to reality and to dream a lot and scary-BIG.

okkk, that is it! I hope you like this article (and Lia too:) ). Until next time, remeber, you are the best!

Instagram: Me : @andrei_pilattt ; Lia: @liacm

Meditația și beneficiile ei

[RO ] Hello people și bine v-am găsit pe blogul meu. Astăzi, datorită faptului că( pentru mine, cel puțin) a fost o săptămână foarte aglomerată( but pretty nice tho), m-am gândit să vorbesc despre meditație. De aceea, ahora y aquí, o avem pe inegalabila, extraordinara, magnifica și minunata actriță& yoga trainer LIA MARIN ! Sper să vă placă! Enjoy! 😉

Lia Marin

First of all, o voi lăsa pe Lia să vă împărtășească experiența ei cu meditația, cum i-a schimbat viața și de ce ar trebui să facă parte din rutina noastră zilnic. It is gonna be lit, vă promit:)

Experiența mea cu meditația are un început amuzant. Când eram în clasa a XI-a, eu și prietena mea cea mai bună am început să facem yoga de pe Youtube la mine în grădină (în loc să învățăm, așa cum le spusesem alor noștri). Știu, acum sună lame, dar atunci yoga nu era foarte populară în România, și mai ales în cercurile pe care le frecventam noi, nu știam pe altcineva interesat. Așa că pentru noi era ceva experimental. Ne era frică și eram entuziasmate. Plus că reputația yoga la momentul acela era însoțită de ideea de cult, Bivolaru, pipi pe alți oameni și posibil sex în grup cu extaz și spirale. Prima oară când am făcut un curs de pe YT de 20 min, ceva cu „Salutul Soarelui” îmi amintesc, mi s-a părut ciudată la cât de banal sau lumesc poate fi: un fel de exercițiu fizic mai ușor cu mult respirat. Mi-am spus: ”..da măi, dar poate nu e yoga-yoga, poate e altfel cu instructor live, cu mai mulți oameni, probabil altcineva mă poate conduce spre o zona mai profundă a corpului și sinelui meu”. 

 Am continuat să căutam alte video-uri și să ne tot antrenăm. La un moment dat, prietena mea a spus „Hei, cum ar fi să începem să medităm?” Lucru care pe mine m-a speriat. Mă gândeam „Cum să las pe altcineva să între în mintea mea? Dacă în starea aia de relaxare îmi e implantat ceva rău în cap?”; tot felul de frici și temeri din acestea complet aberante, cumva cristalizate din mediul care mă înconjoară. 

De atunci, am început să ascult tot ce găseam pe youtube în materie de meditație ghidată (de energie, de somn, de dimineața, de purificare, de când te doare capul, de făcut duș etc. :)))) ). Totul mergea ok, eram mult mai conștientă în viața de zi cu zi de cum reacționez, aveam mai multă energie și mă simțeam mai trează. Apoi, pe perioada facultății am început periplul tuturor aplicațiilor de meditație care existau în Google Play. Toate. Mi-am și cumpărat unele..problema era că mă tot lăsam după 20-25 de zile de practică constantă, ceea ce mă făcea să mă simt prost atât la nivel spiritual, cât și personal și îmi spuneam „De ce renunț?; Nu sunt bună de nimic; Nu mă pot ține de promisiuni; Iar vor primi satisfacție alții pe baza insuccesului meu.” , iar în viața de zi cu zi eram mult mai iritabilă, mai obosită, reacționam din instinct sau inerție și nu din propria dorință. ,,Un yogi sau om pasionat nu ar avea niciodată probleme din astea..” îmi ziceam eu, ,,..deci clar nu sunt, oricât încerc”- [**râd spunând asta deoarece mi-ar fi plăcut să am versiunea mea de la 25 de ani acolo sau pe oricine altcineva cu mai multă experiență să îmi spună că e OK, că absolut toți trecem prin asta, și mai important e de câte ori te reapuci, nu de cate ori te lași**].

Mai apoi, am experimentat cu mai multe tehnici de meditație, fără ghid, cu mantra, cu un anume mediu în jur, cu diferite mudre° (°gesturi făcute cu mâinile pentru a redirecționa energia înapoi în corp). Momentan încă mă informez și încerc să-mi construiesc o practică de meditație personală. Experimentez foarte mult cu diferite tehnici de meditație fiindcă încerc să o găsesc pe aceea care mă vă ajuta să accesez un nivel mai profund decât stratul superficial de relaxare-liniște temporară pe care o aduc, într-adevăr, majoritatea meditațiilor de pe piață. Acum sunt într-o faza în care sunt foarte pasionată de exercițiile de respirație și cum să accesez diferite niveluri are ființei mele prin intermediul lor. 

În vara asta am plănuită o experiență interesantă, apropo de meditație, și sunt tare curioasă ce o să descopăr și ce o să pot împărtăși cu voi după!

Diferențele dintre zilele cu meditație și cele fără sunt clare:

  • îmi aduc aminte mai bine lucruri din zilele respective, adică au fost acțiuni mult mai conștientizate;
  • mă simțeam mult mai centrată;
  • eram plină de energie (simțeam că am 1 oră în plus de energie să fac lucruri după ce meditam);
  • eram mai greu de enervat (deoarece eu decideam cum reacționam);
  • eram mult mai creativă (pe fondul faptului că nu eram panicată din zi până în noapte de diferite lucruri mici, viitor, opinii etc);
  • puteam să fac mult mai ușor diferență dintre mine și gândurile mele (care nu reprezintă cine sau ce sunt eu);
  • aveam puterea să scurtez un proces de gândire nefavorabil sau care doar îmi sugea energia;
  • un lucru bonus pe care l-am observat în materie de obiceiuri, eram capabilă să implementez și să susțin mai multe obiceiuri sănătoase – fără telefon intre 12-10 am, beam 2l-3l de apă pe zi etc etc. Cumva ordinea și detașarea pe care mi-o aduceau meditatul față de problemele care apăreau, mă stimulau și mă făceau să fiu încântată și de alte lucruri bune pe care le puteam face pentru mine. Atunci când îmi pierdeam obiceiul de a medita, starea mea de spirit se deteriora, iar obiceiurile astea dispăreau de la sine. 

Cred că cel mai important este să găsești un obicei de care să legi meditația, altfel poate fi foarte greu să te apuci. Poate o poți lega de antrenamentul pe care îl faci, de cele 10 minute de lenevit după micul dejun sau după dușul de seară. 

Meditația este o practica intimă, fiecare are propriul drum cu ea, pentru că în final să-ți găsești practica care te pune în legătură cu sinele tău (care e mereu acolo, îngropat sub toate problemele temporare de zi cu zi), și după care să te ridici și să te simți renăscut și plin de energie. 

OK Lia, foarte frumos, dar te rog să îmi lași și mie măcar 100-150 de caractere libere pe articol:)) ( glumesc:) luv u, gorgeous human being ).

Buuun, acum a venit rândul meu să vă povestesc despre experiența mea în lumea meditației:)

Toată  „călătoria asta a mea în lumea meditației a pornit la începutul lui 2021, pe principiul new year,new me :))) Până atunci, aveam o părere destul de neutră asupra acestui subiect, doar pentru că mi se părea că efectele meditației nu vor funcționa asupra mea. Well, guess what, au funcționat:) Toate beneficiile despre care v-a vorbit Lia mai sus, au avut un efect surprinzător asupra mea, ceea ce nu a putut decât să mă bucure. Cred că, pe lângă clipurile de pe net și instructorul de yoga, cea mai importantă este atmosfera. ( cel puțin pentru mine). Eu, spre exemplu, aleg să meditez dimineața, doar pentru a-mi începe ziua într-un mod cât mai bun și mai relaxant.( nu prin ședințe foto, colaborări și mail-uri :)) ). Acestea fiind spuse, îmi întind salteluța de yoga, aprind niște lumânări, caut ceva ședință de meditație pe Youtube care să mă prindă, și încep. Pentru mine, cât timp meditez, e foarte important să fie liniște. Trust me, dacă începi să meditezi și meanwhile, maică-ta se apucă să dea cu aspiratorul și taică-tu pune ceva colaj de muzica de petrecere, it it not gonna work:))) Trebuie să fii doar tu cu gândurile tale. Got it?

Sincer să fiu, pot spune cu tărie că 10 minute de meditație îți vor schimba complet ziua. Vei vedea că îți vei termina TO DO list-ul mult mai repede și eficient, vei fi mai calm/ă și toate chestiile îți vor merge mână-n mână. Citeam azi un articol în care scria că tu, ca adolescent cel puțin, trebuie să ai 5 hobby-uri: 1) din care să faci bani; 2) unul care să îți antreneze corpul; 3) unul care să îți dezvolte creativitatea; 4) unul care să îți dezvolte inteligența; 5) unul care să îți îmbunătățească mentalitatea. Dacă le faci pe toate 5, you are amazing! 🙂

Buuuuuuun, atât pe azi. Sper că v-a plăcut acest articol și că v-a făcut să vă aduceți un element nou în viața voastră, și anume meditația. Vreau să îi mulțumesc Liei Marin pentru că a acceptat invitația mea:) Nu uitați să vă abonați la blogul meu, pentru că urmează surprize;) Până data viitoare, remember, you are the best! 😉

Lia: main IG account – @liacm , cont de yoga: @_yogatreat_

[EN]

Hello people and welcome back to my blog. Today, due to the fact that (for me at least) it has been a very busy week (but pretty nice tho), I thought I’d talk about meditation. That’s why, ahora y aquí, we have the unrivalled, extraordinary, magnificent and wonderful actress & yoga trainer LIA MARIN! I hope you like it! Enjoy! 😉

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_1301.jpg

First of all, I’m going to let Lia share her experience with meditation, how it changed her life, and why she should be part of our daily routine. It is gonna be lit, I promise you:)

My experience with meditation has a funny start. When I was in the 11th grade, my best friend and I started doing yoga on Youtube in my garden (instead of learning, as we had told our people). I know, now it sounds lame, but then yoga wasn’t very popular in Romania, and especially in the circles we frequented, We didn’t know anyone else interested. So for us it was experimental. We were scared and excited. Plus, yoga’s reputation at the time was accompanied by the idea of worship, Bivolaru, peeing on other people and possibly group sex with ecstasy and spirals. The first time I took a 20-minute YT course, something with „Sun Salutation” I remember, I found it strange at how banal or mundane it can be: a kind of easier physical exercise with much breathing. I said to myself, „.. yes, but maybe it’s not yoga-yoga, maybe it’s different with live instructor, with more people, probably someone else can lead me to a deeper area of my body and self.”

We kept looking for other videos and training. At one point, my friend said, „Hey, how about we start meditating?” Which scared me. I was thinking, „How can I let someone else get inside my head? What if something bad is implanted in my head in that state of relaxation?”; all kinds of outlandish fears , somehow crystallized from the environment that surrounds me.

Since then, I started listening to everything I found on youtube in terms of guided meditation (energy, sleep, morning, purification, since your head hurts, showering, etc. :)))) ). Everything was going OK, I was more aware in my daily life of how I reacted, I had more energy and I felt more awake. Then, during college, I started to have all the meditation apps that existed in Google Play. All. I bought some.. the problem was that I kept giving up after 20-25 days of constant practice, which made me feel bad both spiritually and personally, and I was like, „Why am I giving up? I’m no good; I can’t keep my promises; And others will receive satisfaction based on my failure.” , and in everyday life I was more irritable, more tired, reacting by instinct or inertia and not by my own desire. „A yogi or a passionate man would never have problems like that..,,..” so clearly I’m not, as much as I try”- [laugh saying that because I would have liked to have my version of 25 years there or anyone else with more experience to tell me that it’s OK, that absolutely everyone is going through this, and more important how many times you restart, rather than how many times you fail].

Afterwards, I experimented with several meditation techniques, without guide, with the mantra, with a certain environment around, with different mudras° (°gestures made with my hands to redirect energy back into the body). At the moment I am still informing myself and trying to build a practice of personal meditation. I’m experimenting a lot with different meditation techniques because I’m trying to find the one that will help me to go to a deeper level than the superficial layer of temporary relaxation-quiet that most meditations bring to the market. Now I’m in a phase where I’m very passionate about breathing exercises and how to access different levels of my being through them.

This summer I’ve planned an interesting experience, speaking of meditation, and I’m very curious what I’m going to discover and what I’m going to be able to share with you afterwards!

The differences between the days with meditation and without it are clear:

  • I remember better things from those days, i mean they were much more aware actions
  • I felt much more centered;
  • I was full of energy (I felt I had an extra hour of energy to do things after meditating);
  • I was harder to get angry (because I was deciding how I reacted);
  • I was much more creative (on the background of the fact that I was not panicked from day to night of different little things, future, opinions etc.)
  • I could make it much easier to tell the difference between myself and my thoughts (which are not who or who I am);
  • I had the power to shorten an unfavorable thought process or just suck my energy;
  • a bonus thing that I noticed in terms of habits, I was able to implement and support several healthy habits – without phone between 12-10 am, drink 2l-3l of water per day etc etc. Somehow the order and detachment that meditation brought me about the problems that arose, stimulated me and made me happy with other good things that I could do for myself. When I lost my habit of meditating, my mood deteriorated, and these habits disappeared by themselves.

I think the most important thing is to find a habit to link meditation to, otherwise it can be very hard to get started. Maybe you can tie it to your training, the 10 minutes of laziness after breakfast or after the evening shower.

Meditation is an intimate practice, each has its own way with it, because in the end you find the practice that puts you in touch with your self (which is always there, buried under all the temporary everyday problems), and then to get up and feel reborn and full of energy.

OK Lia, very nice, but please leave me at least 100-150 characters free per article:)) ( I joke:) luv u, gorgeous human being ).

Okkkk,now it’s my turn to tell you about my experience in the world of meditation:)

All this „journey” of mine into the world of meditation started in early 2021, on the principle of new year,new me :))) Until then, I had a rather neutral opinion on this subject, just because it seemed to me that the effects of meditation would not work on me. Well, guess what, they worked:) All the benefits Lia told you about above had a surprising effect on me, which I could only enjoy. I think, in addition to the videos on the internet and the yoga instructor, the most important thing is the atmosphere. (at least for me). I, for example, choose to meditate in the morning, just to start my day in the best and most relaxing way. (not through photo shoots, collaborations and mails :)) ). That said, I stretch out my yoga whisper, light some candles, look for some meditation session on Youtube to catch me, and I start. For me, as long as I meditate, it’s very important to be quiet. Trust me, if you start to meditate and meanwhile, your mother starts vacuuming and your dad puts some collage of party music, it doesn’t gonna work:))) You have to be just you with your thoughts. Got it?

To be honest, I can strongly say that 10 minutes of meditation will completely change your day. You’ll see that you’ll finish your TO DO list much faster and more efficiently, you’ll be calmer and all the stuff will go hand in hand. I was reading an article today that said that you, as a teenager at least, must have 5 hobbies: 1) from which to make money; 2) one to train your body; 3) one to develop your creativity; 4) one to develop your intelligence; 5) one that improves your mentality. If you do all 5, you are amazing! 🙂

Okkk, that is it! I hope you enjoyed this article and made you bring a new element into your life, namely meditation. I want to thank Liea Marin for accepting my invitation:) Don’t forget to subscribe to my blog, because surprises follow;) Until next time, remember, you are the best! 😉

Lia s social account: main IG account: @liacm , yoga account @_yogatreat_

Cum m-a afectat pandemia?

Hello people! Eu sunt Andrei și bine v-am regăsit pe blogul meu. Astăzi, datorită faptului că mi-ați sugerat foarte mulți să aduc acest subiect pe blog, voi vorbi despre efectele pandemiei asupra mea. Pentru asta, am apelat chiar la una din profele mele și anume, dna. prof. psiholog Gabriela Pricope . Hah, v-am spus eu că nu toți profesorii au cornițe și coadă😆. Subiectul spus, prezentările făcute, deci hai să trecem la treabă. Hope you like it. Enjoy!;)

După cum v-am spus și în primele articole, pandemia m-a luat puțin pe nepregătite. Adică, statul excesiv între 4 pereți este ca o sabie cu 2 tăișuri: te fac să înnebunești, dar în același timp îți oferă oportunitatea de a-ți descoperi pasiuni sau talente noi. Din fericire, în pandemie, am fost în cel de-al 2-lea caz. Deci, blogul meu a început în același timp cu pandemia:)

Totodată, “prietenele” noastre, ale adolescenților, au venit să îmi facă o vizită. Nu știți despre cine vorbesc? Mă refer la tanti Anxietatea și la madam Depresia, actual plecate în concediu.

Lăsând gluma la o parte, era evident faptul că pandemia nu îmi putea oferi o stare foarte optimistă all the time, iar de aceea am avut și niște momente mai… melancolice, dacă le-aș putea spune. În legătură cu aceste lucruri, vă voi lăsa să citiți ce are de spus dna psiholog:

PG: Anxietatea este răspunsul natural al corpului la stres, fiind asociată cu frica sau cu teama în legatură cu evenimente viitoare. Depresia este o tulburare a dispoziției care provoacăun sentiment persistent de tristețe și pierderea interesului fațăde activitățile care ne făceau plăcere. Depresia afectează modul în care te simți, gândești și te comporți și poate generao varietate de probleme, atât emoționale, cât și fizice.

În ultimii ani, clinicienii și cercetătorii s-au îndreptat către o nouă concluzie: tulburările de depresie și anxietatea nu sunt două tulburări care coexista, ci sunt doua fețe ale unei tulburări, aproape ca doua fațete ale aceleiași monede.

Vorbeam, mai sus despre anxietate.

Se pare că, reprezintă tulburarea cea mai frecventă în copilărie și adolescență. Din spectrul anxietății, tinerii sunt afectați diferit: cei de vârste mai mici, de diferite tipuri de fobie și de anxietatea separării, în timp ce cei de vârste mai mari, de diferite tipuri de anxietate socială.

Diferențierea pe sexe este și ea un factor important. Anxietatea și atacurile de panică care, până la pubertate, apar în mod egal la fete și băieți, ajung să se dubleze, în cazul fetelor. Tot fetele, sunt cele care riscă mai mult, să experimenteze depresia.

Adolescenții de liceu din zilele noastre sunt mult mai predispuși la anxietate, iar probabilitatea ca ei să aibă nevoie de sprijinul unui specialist este mai mare decât la tinerii anilor 1980.

De exemplu, un studiu realizat de Pew Research Center și menționat într-un articol publicat de New York Times pe 20 februarie 2019, cei mai mulți adolescenți americani plasează depresia și anxietatea printre cele mai serioase probleme pentru cei din grupa lor de vârstă.

Adulților din preajma adolescenților, li se recomandă să-i asculte, fără să vină cu sfaturi, fără să-i judece prea mult și mai degrabă, să le faciliteze accesul la un consilier sau psiholog, dacă este nevoie.

De

Lua-te-aș la întrebări! cu Meda Topîrceanu

Hello people! Eu sunt Andrei și bine v-am regăsit pe blogul meu. Hmm… mai este trendul ăla cu “new year, new me ! “ ? Dacă da, don’t worry. I’m still the same!:)

Pentru a începe 2021 cu dreptul, m-am gândit că v-ar plăcea să vă delectați cu un interviu 😁 În acest interviu o voi lua la întrebări pe Meda Topîrceanu– actriță care a participat în proiecte precum serialele “Profu’ “ și “DM”. E o fată super amuzantă și talentată, deci este invitata perfectă pentru un interviu mișto. Enjoy!:)

Meda Topîrceanu în rolul lui Lucy ( serialul DM)

1. Cine este Meda Topîrceanu ?

Nu ma caracterizează sa vorbesc despre mine, dar am sa ma descriu in trei cuvinte, comica, excentrică, neliniștită.🤣

2. Cum a apărut dorința de teatru și de actorie ?

La trei ani l-am văzut pe Michael Jackson in “Black or White” și i-am spus mamei ca vreau sa fiu și eu actrița ca fata aia… ulterior mi-a explicat ca nu e fata și ca nici actrița nu e, dar pe mine nu m-a interesat.

3. Ce obstacole au apărut în realizarea visului tău ?

Singurul obstacol din viața mea sunt eu, restul sunt detalii.

4. Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai avut în lumea teatrului ?

Jucam in “Însir’te mărgărite “ la deschiderea sălii mari a Teatrului Național București, nu aveam un rol mare, însă la scena mea am reușit sa ridic toată sala in picioare, cu aplauze furtunoase și cu strigăte de “Bravo”, asta se întâmpla pe la jumătatea primei părți a spectacolului. Am fost singura actrița din acel spectacol care a reușit sa facă asta și da, a fos un sentiment pe care un actor îl simte rar și in general după o anumită vârsta petrecuta pe sfânta scândura, dar eu am avut norocul sa îl simt de fiecare data când jucam acel spectacol la o vârsta frageda.

5. Care sunt lucrurile pe care regreți că nu le-ai făcut ?

Nu regret absolut nimic și încerc sa nu ajung la acest sentiment. Tocmai din cauza asta fac tot ce îmi trece prin cap și joc peste tot.

6. Care a fost rolul pe care tu l-ai considerat ca fiind o provocare ?

În general toate rolurile care m-au scos din starea mea de confort sunt o provocare si ca sa îți răspund la întrebare cred ca ar fi “Perla” din “Sluga la 5 stăpâni”. Acolo am simțit un disconfort foarte mare la început. Spectacolul era in stilul Commedia dell’arte și genul asta îl poți juca numai după ce treci prin penibil și după ce te accepți pe tine așa cum ești.

7. Cum a fost experiența ta în serialul “Profu“ ?

A fost o experiența frumoasa, am întâlnit oameni noi și talentați, mi-am făcut prieteni, a fost o atmosfera superba acolo.

Meda Topîrceanu în rolul lui Lili ( serialul Profu’ )

8. Cum ți s-a schimbat viața după ce ai apărut la televizor și ce au spus prietenii și familia ta ?

Nu mi s-a schimbat viața, tot eu sunt. Într-adevăr au început oamenii sa ma recunoască pe strada, dar nimic diferit sau special. Relația cu familia a rămas aceeași și cam atât.

9. Unde te vezi peste 5 ani?

Sincer, nu știu. Sper ca pe o plaja exotica uitată de lume și fără COVID.😂

10. Ce vrei să le transmiți cititorilor mei ?

Dacă au um vis sa muncească pentru el, nu sa rămână la stadiul de vis. Și sa îți dea sher la pagina.😉

Buuun, atât pe azi! Sper că v-a plăcut acest interviu!:) Dacă aveți sugestii de invitați pentru interviu, nu ezitați să îmi dați mesaj pe Instagram. Vă doresc un an productiv, care să ne aducă doar ce avem nevoie. Până data viitoare, take care! 😉