Lua-te-aș la întrebări! cu Lidia Iștoc

Hello people ! Eu sunt Andrei și bine v-am regăsit la al 2-lea articol din seria ” Lua-te-aș la întrebări !”. Invitata din această lună este Lidia Iștoc, o persoană absolut genială care a făcut parte din juriul „Teach Through Speech” 2020. Vă las să citiți pentru a afla mai multe despre ea. Enjoy! 😉

1. Cine este Lidia Istoc in viata de zi cu zi?

“Sunt soră mai mare, de vreo 18 ani sunt cercetaș, sunt trainer în weekend-uri iar în viața de zi cu zi lucrez în IT. Rar se întâmplă să-mi lipsească din geantă o carte. Îmi place să joc boardgames, cu accent pe “joc” pentru că la câștigat nu prea le am. Îmi place foarte mult să petrec timp cu prietenii mei dar la fel de mult prețuiesc și momentele pe care le petrec singură într-o cafenea înșirând gânduri pe agenda care e mereu în geantă alături de cartea mai sus menționată. “

Lidia Iștoc- trainer de public speaking

2. Cum ti-a venit ideea de a incepe trainingurile de public speaking?

“Oh, contextul din facultate m-a ajutat mult. Am intrat într-un ONG unde existau deja proiecte faine și traineri și mai faini. Am intrat în horă imediat. Am învățat mult de la fiecare și am muncit și mai mult. După aproximativ 2 ani am devenit directorul national al departamentului de traininguri și cam tot atunci numărul trainingurilor pe care le țineam a început să crească. Și cantitatea lor și calitatea – pentru că de la training la training căutam să mă îmbunătățesc pe baza feedback-ului din partea celorlalți traineri sau a cursanților. “

3. Care sunt calitatile tale si cum te-au ajutat pana acum?

“Lăsând la o parte inteligența și umorul care sunt moștenite…haha, glumesc!

Eu cred că am o calitate mare și bună. Îmi place munca! Când mă pasionează cu adevărat un lucru, îmi suflecmânecile și mă apuc să lucrez ore, zile, nopți întregi până sunt mândră de rezultat. Îmi place procesul în sine. Să mă gândesc, să sap, să încropesc ceva cu mâinile mele și la final dacă rezultatul este util și pentru alții, nu doar pentru mine, cu atât mai tare mă bucur.”

4. Cand ai avut cel mai bun si cel mai prost discurs?

“Cel mai bun cred că a fost prin 2017 la un eveniment unde am fost invitată să țin un discurs despre motivația de a face voluntariat. Am vorbit despre altruism și impactul pe care îl putem avea asupra lumii din jurul nostru. Am primit un mesaj după eveniment care și acum mi-e ancoră. Am făcut printscreen și-l mai citesc din când în când.

Cel mai prost a fost când am început să țin traininguri. Nu m-am pregătit îndeajuns și nu stăpâneam informațiile pe care le livram. A fost nevoie să întrerup trainingul, să luăm o pauză și să o iau de la capăt. A fost prima și ultima experiență de genu’. A fost nevoie să greșesc o singură dată să mă învăț minte.”

5. Care sunt secretele unui discurs bun?

“Diferența dintre cele două experiențe de mai sus? La primul discurs m-am pregătit o săptămână, la cel de-al doilea 5 minute cât mi-am așezat flipchartul. Deci ajungem la aceeași soluție: munca.

Aș mai puncta: să ai o structură a discursului, să-l pregătești cu ceva timp înainte. Să repeți și dacă ai posibilitatea, să ceri feedback pe care să-l aplici ulterior. Să vorbești din inimă :)”

6. Cum te-ai simtit la Teach Through Speech?

“M-am simțit foarte bine! M-am bucurat și mă bucur la fiecare eveniment în care văd că elevi sau studenți se implică activ și investesc timp în educația lor. M-am bucurat să văd elevi care caută să-și lărgească zona de confort, să învețe cât mai multe și, pentru că a fost un proiect al unui ONG, m-am bucurat nespus când am văzut voluntari. “

7. Unde te vezi peste 5 ani?

“Dacă m-ar fi întrebat cineva în 2015 unde mă văd în 5 ani, cu siguranță n-aș fi răspuns că mă văd coordonând o echipă de oameni mișto într-o companie IT sau că o să fiu invitată la evenimente de public speaking în calitate de jurat. În același timp nu m-aș fi văzut nici acasă, la țară la ai mei, în plină pandemie și cu planurile pe jumătate de an anulate. Nu m-aș fi gândit nici că o să fiu recunoscătoare totuși că pot lucra de acasă și că mă bucur de serile în care mama mă bate măr la boardgames. Aș fi răspuns probabil că mă văd în America sau undeva în străinezia. Că mut munții și că m-am plictisit să fiu Wonder Woman și am luat o pauză undeva prin Zanzibar.

Unde mă văd în 5 ani? N-am nici cea mai vagă idee. Dar sper să fiu cu oamenii importanți pentru mine șiiiii o cafea bună. Aaaa și mai sper să o bat pe mama la Catan. Măcar o dată. “

8. Ce vrei sa le transmiti cititorilor mei?

“Munciți pentru visele voastre. Învățați din greșeli și faceți mișto de voi din când în când. Să fiți blânzi cu voi și cu cei din jurul vostru și mai presus de toate, arătați-le părinților voștri cât de mult îi prețuiți :)”

Buuun, atât pe azi! Sper că v-a plăcut acest interviu!:) Dacă aveți sugestii de invitați pentru interviu, nu ezitați să îmi dați mesaj pe Instagram. Până data viitoare, take care! 😉

Părinții ideali pentru un elev

Hello people! Eu sunt Andrei și bine v-am regăsit ( după o pauză bine meritată) pe blogul meu. Revin cu forțe proaspete și cu multe de spus.

Weekend-ul trecut am participat la ,,Teach Through Speech”, un concurs de dezbateri pentru adolescenți, unde am avut ocazia să dezbat 2 subiecte super ofertante: școala ideală și părinții ideali în raport cu școala. Din moment ce am publicat deja 2 articole pe tema școlii, astăzi vă voi spune cum ar arăta părinții ideali pentru un elev. Enjoy!:)

1. Comunicarea

Părinții sunt cei cu care petrecem cel mai mult timp, cel puțin înainte de 18 ani. De aceea, mi se pare firesc să petrecem cat mai mult cu ei și să vorbim despre orice cu ei ( bine, nu chiar despre orice:)) ). Din punctul meu de vedere, comunicarea cu părinții ne ajută când avem o problema și vrem să găsim o soluție. Ca și părinții, comunicarea poate fi de 2 feluri:

1.1. Comunicarea productiva

Din punctul meu de vedere, discuțiile productive cu părinții ne ajută să găsim soluțiile anumitor probleme.

Hai să facem un exercițiu de imaginație: vii de la școala și în ziua respectivă ai luat o notă mică la un test. Într-o discuție productivă, părinții tăi vor înțelege că,poate, nu ai avut cea mai bună zi și vor da o soluție/sugestie pe viitor.

Pe scurt, discuția productivă trebuie să fie calmă și să rămâi cu ceva bun la final (o soluție sau mai multe)

1.2. Comunicarea toxică

Aici, vreau sa ma leg de un studiu făcut de George Holden (sept. 2009, UK) pe un eșantion de 37 de familii. Prin acest studiu, acesta a vrut să scoată în evidență faptul că peste 90% din familiile evaluate își agresează fizic și psihic copii, doar din cauza eșecurilor din școală. (note mici, certurile dintre elevi etc.)

Auzi și tu…? Aa, da. Metode comuniste de parenting… După părerea mea, dacă noi țipăm la cineva și nu îi dăm soluții, nu vom ajuta deloc acea persoană. În concluzie, dacă nu poți să oferi un răspuns sau o soluție, spune “nu știu” și nu te băga ca musca-n lapte!!

2. Susținerea

Eu cred că vorba aia “Un șut în fund este un pas înainte” este complet adevărată. De ce? Pentru că greșeala este o oportunitate de a învăța. Foarte mulți părinți nu își lasă copii să greșească, pentru că văd în ei un ideal care nu trebuie să se întălnească cu eșecul, ceea ce mi se pare o prostie.

În primul rând, susținerea este inclusă în comunicarea productivă.

3. Compararea cu alți elevi

Cred că a fi comparat cu cineva este deja unul dintre cele mai neplăcute sentimente, însă poate fi mai rău dacă proprii părinți te compară cu altcineva. Dacă ți s-a întâmplat de exemplu să auzi „Cum de X a putut să ia 10 și tu nu?” ,atunci îmi pare rău pentru cum te-ai simțit după. Cu toate că probabil aceste vorbe te-au rănit, ar trebui să privești puțin lucrurile din perspectiva părinților tăi și să îți dai seama că aceștia, cu toate că nu au știut corect cum, au vrut să te ajute și să te motiveze, deoarece prin ochii părinților copilul lor e cel mai bun și nu concep ideea ca altcineva să fie mai presus decât ei. Data viitoare dacă se mai întâmplă asta, ai putea să ai o conversație deschisă cu părintele/părinții spunând ce te deranjează. În final poate vor înțelege cum te simți, pentru că probabil nici lor nu le-ar conveni să fie comparați cu alți părinți și vor încerca să te motiveze în alt mod.

Concluzia și sfatul acestui articol este: Învață din greșelile părinților tai pentru a fi un părinte mai bun pentru copilul tau!

Buuuun, gata pe azi! Sper că ți-a plăcut acest articol și sper că îți va fi util. Ne vedem în curând! Take care!

Lua-te-aș la întrebări! cu Sabina Tălmăcel

Hello people! Eu sunt Andrei și bine v-am regăsit la primul articol din seria “Lua-te-aș la întrebări!”. Mai pe scurt, o data pe lună voi avea un invitat special pe care îl voi lua la întrebări:)

Astăzi, o voi avea invitată pe Sabina Tălmăcel, căreia îi mulțumesc pentru a acceptat invitația. Este o fată super de treabă, foarte dragă mie și host-ul podcast-ului “VreauSăSpunCeva”. Fără alte introduceri, vă las să o cunoasteți mai bine pe Sabina. Sper să vă placă! Enjoy!;))

Sabina Tălmăcel- Host la VreauSăSpunCeva

1. Descrie-te în câteva cuvinte.

“Îmi place la nebunie să încerc chestii noi și să mă conectez cu oricine prind, fiindcă doar așa pot să trăiesc viața asta din plin. Iubesc foarte mult muzica, este o parte din mine(chiar și acum ascult muzică:)).
Mai multe nu vă zic, fiindcă vreau să ne cunoaștem mai bine pe parcursul articolului.”

2. Cum ți-a venit ideea de a începe un podcast într-un oraș atât de mic?

“Chiar am primit de foarte multe ori întrebarea asta și de fiecare dată mi-am descris povestea cu mult drag.
Totul a început acum vreo 4 luni. Știu sigur că era 13 mai și am scris articolul “Izolare
benfică” pentru KULT Hub. Acolo am scris ceva de genul:” Experiențele de voluntariat o să vi le povestesc cu altă ocazie” . Și eu în noaptea aia, că na, de obicei ideile îmi vin când vreau să dorm, m-am gândit : “ Băi da ce tare ar fi să aduc oameni și să vorbim despre voluntariat și cum îți schimbă viața.” Deja mă gândeam pe cine să aduc. Ok, am zis că o las pe dimineață și am adormit.
De dimineață am început să mă uit la o grămada de tutoriale despre podcasting ca să văd dacă vreau cu adevărat să fac asta. I-am anunțat și pe cei de la KULT de inițiativa mea și au zis că mă susțin în procesul acesta. Chiar în timp ce mă uităm pe yt la podcasting nu îmi venea să cred că mă apuc de așa ceva , eram gen: “ Maaan , ești nebun!!!”.
(după ce am analizat mai bine mi-am dat seama că voluntariatul e un subiect care se epuizează foarte repede și că tre să mă gândesc mai bine la ce vreau să fac)
După mi-am anunțat și familia și chiar au zis că e foarte tare ideea asta.
Timp de o săptămână m-am documentat intens despre podcasting. Orice legat de echipament, promovare, cum să îți antrenezi vocea etc.
Mi-a venit microfonul și m-am apucat de treabă. Am învățat cum să-mi setez suntetul , în așa fel încât să ofer cea mai bună calitate audio.
Am tras vreo 2 episoade de probă ca să mă obișnuiesc să vorbesc. După am tras 4 episoade cu invitații, le-am editat, am pregătit postările și gata. I-am dat drumul.”

3. Ai avut momente în care ai vrut să renunți la acest podcast?

“Nu neapărat momente în care am vrut să renunț, ci mai degrabă momente în care te întrebi dacă faci o treabă bună. Cred că există în viața oricui o perioadă în care , efectiv nu mai primești feedback, rezultatele nu sunt chiar așa cum te așteptai sau ceva de genul. Adică sunt unele episoade pe care le consider eu foarte bune fiindcă au un content chiar interesant, dar sunt printre cele cu cele mai puține view-uri. Știu , e destul de ciudat, dar așa am șansa să observ de ce subiecte este mult mai interesată audiența mea.
Și după, ies din starea asta când primesc un feedback de la oameni random care efectiv îmi amintesc că fac o treabă bună și că merită să continui. Cred că am zâmbit toată seara după ce am citit un feedback de la cineva:))”

4. Care este scopul acestei inițiative?

“Am stat destul de mult să găsesc numele ăsta, dar reprezintă scopul podcastului. ‘’VreauSăSpunCeva’’. Eu efectiv m-am săturat de oamenii ăia care se cred ei nu știu cine și îți limitează dreptul la exprimare doar că au ei chef. Am avut prieteni de genul. Am avut:)) Podcastul ăsta e un fel de eliberare. Aici oricine poate să spună orice. Am făcut podcastul ăsta ca să dau tuturor șansa să spună ceva. Aici poți să fii tu însuți, nimeni nu te judecă. Promovez foarte mult naturalețea.
Deci da, am făcut asta pentru toți oamenii care vor să se facă auziți.”

5. Care a fost reacția ta și a celorlați după primul episod?

“Nu mă așteptam deloc ca oamenii să reacționeze așa de bine. Chiar eram gen: ok,wtf..:)) Chiar în ziua lansării am primit multe mesaje, oamenii au distribuit peste tot, chiar a fost wow. Am fost extrem de surprinsă când am primit un mesaj de la o fată din alt oraș. Efectiv nu înțelegeam cum a dat de podcastul meu, dar mi-a făcut foarte mare plăcere să vorbesc cu ea.:))”

6. Care sunt pașii pe care îi urmezi pentru a avea succes?

“Acum depinde ce înțelege fiecare prin succes. Eu sincer, nu pot să zic că am succes cu podcastul. Poate succes în oraș , da. Sau în liceu. Dar pe plan național nu prea, deși am ascultători aproape din toate județele. Când voi avea succes în adevăratul sens al cuvântului, vă voi zice. Dar oricum, singura cale către succes e munca, așa că munciți dacă vreți să ajungeți undeva:))”

7. Ce îi sfătuiești pe cei care citesc acest articol?

“Man, tot ce pot să zic e ÎNCERCAȚI. Eu mereu am încercat și chiar nu mi-a părut rău. Chiar dacă uneori nu a ieșit așa de bine , măcar am învățat ceva din asta.
Și altceva care cred că e mai important. Trăiți viața asta cu multă pasiune, prețuiți tot
ce aveți(mă refer în special la relațiile cu oamenii) și aventurați-vă în orice. Nimeni nu știe cât timp mai are pe pământ , așa că nu strică să faci ceva nou mereu.”

8. Ce vrei să le transmiți susținătorilor tăi?

“Dragilor, vă mulțumesc din inimă pentru tot!!! Nu îmi vine să cred că aveți atâta încredere în această inițiativă și că o susțineți în continuare. Înseamnă foarte mult pentru mine și așa mă motivați să continui. Nu uitați, dacă vreți să spuneți ceva, doar îmi trimiteți mesaj!
Aveți grijă de voi și vă transmit toate gândurile pozitive !!!”

Buuun, atât pe azi! Sper că v-a plăcut acest interviu!:) Dacă aveți sugestii de invitați pentru interviu, nu ezitați să îmi dați mesaj pe Instagram. Până data viitoare, take care! 😉

Things to remember when you think you’re not good enough.

 [RO]

Hello people! Eu sunt Andrei și bine v-am regăsit pe blogul meu. La cererea voastră, azi voi discuta în mare parte despre depresia în adolescență. Acestea fiind spuse, sper să vă placă. Enjoy!:))

1. Depresia

Well, nici nu știu cu ce să încep:))) Pot spune doar că depresia la adolescenți apare ca Gina Pistol pe coperta de la Playboy. Adică foarte des. Toți am trecut prin episoade mai nașpa ale vieții, și vom mai trece, mai devreme sau mai târziu. De cele mai multe ori, ne facem rău singuri, fiind pesimiști, lași sau nesiguri pe noi. În cazul în care nu știai, depresia este mai mult o luptă interioară, drept pentru care te cerți mai mult cu tine, decât cu alții:)) It’s weird, right?

Ne întrebăm dacă suntem îndeajuns de buni, iar câteodată, ai crede că răspunsul e „nu”. Aici sunt niște lucruri pe care să ți le amintești când ai sentimentul ăsta:

1.1. Nu te mai compara cu alții

În cele mai multe cazuri, de aici începe și problema. Pe lângă alții, vei avea impresia că nu ai nimic. Mereu vor exista persoane ce sunt mai fericite, mai frumoase sau care au mai multi bani. Oprește-te din a te compara cu ele și observă lucrurile bune din jurul tău. Poate nu vei crede, însă și acele persoane probabil se compară cu altele și se simt la fel sau chiar pot fi geloase pe ceva ce tu ai. Remember, the grass isn’t always greener on the other side.

1.2. Greșelile și defectele tale nu te definesc

Poate fi dificil să te accepți și să te iubești dacă ești axat doar pe defectele tale. Chiar și când ai impresia că nu e nimic de apreciat la tine, tot vei avea în tine mai mult bine decât rău.

Până la urmă trebuie să nu îți lași trecutul să te definească în prezent. A greși e omenește. Dacă de-a lungul vieții facem mai multe greșeli, asta nu înseamnă că suntem oameni rai.

1.3. Nu mai avea așteptări ridicate

Mulți ar spune că dacă iți setezi niște țeluri, vei fi mai motivat, dar nu toată lumea reușește din prima, iar asta poate fi dezamăgitor.
Dacă ți-ai propus ceva și încă nu ai obținut, keep trying, însă nu te lăsa descurajat dacă altcineva deja are ce îti dorești. Singura concurență ești tu.

Chestia asta cu depresia nu apare și nici nu trece peste noapte. Ea poate ține de la câteva săptămâni, la câțiva ani.

De cele mai multe ori, depresia vine la pachet cu întrebările „ Care este scopul meu în viață?” , „ Cu ce fac lumea mai bună?” , „ De ce nu am și eu acel lucru?”( Gelozia dintre adolescenți, big facepalm🤦🏻‍♂️).

Depresia se exprimă în mai multe feluri, acestea fiind diferite de la persoană la persoană. Dacă nu le știi, ți le dau eu mai jos:

– irascibilitate și nemulțumire

-pierderea poftei de mâncare și scăderea interesului pentru școală

– insomnie

Ok, acum poate te întrebi de ce un copil de 13-14 ani poate avea insomnii. Well, știi momentul ălă când te pui la culcare, dar nu poți să dormi pentru că ai foarte multe întrebări în cap? Ei bine, în acel moment te pui pe căutat răspunsuri. And guess what, când ți-ai răspuns la toate întrebările și vrei să te culci, realizezi că e ora 6:00 și trebuie să te pregătești de școală. ( big facepalm again:)) ).

Dacă privim dintr-o perpectivă diferită, depresia îi poate face pe adolescenți să trăiască într-o buclă a timpului în care să trăiască aceleași sentimente și percepții greșite. Dar hei, nu trebuie să lași un shitty mood să te domine! Știi cum e: “Be the best, fuck the rest!” ( via Facebook 2016)

Buuuun, gata pe azi! Sper că ți-a plăcut acest articol și sper că îți va fi util. Până săptămâna viitoare, BE THE BEST, FUCK THE REST! See ya!;)))

 [EN]

Hello people! I am Andrei and well I found you on my blog. At your request, today I will discuss mostly depression as a teenager. That said, I hope you like it. Enjoy!:))

1. Depression

Well, I don’t even know what to start with:))) I can only say that depression in teenagers appears as Gina Pistol on the cover of Playboy. I mean, a lot. We’ve all been through worse episodes of life, and we’re going to go through it sooner or later. Most of the time, we hurt ourselves by being cowards, cowards or insecure. If you didn’t know, depression is more of an inner struggle, right for which you argue more with yourself than with others:)) It’s weird, right?

We wonder if we’re good enough, and sometimes you’d think the answer was no. Here are some things to remember when you get this feeling:

1.1. Stop comparing yourself to others

In most cases, this is where the problem begins. Besides others, you’ll feel like you have nothing. There will always be people who are happier, more beautiful or have more money. Stop comparing yourself to them and observe the good things around you. You may not believe it, but those people probably compare themselves to others and feel the same way, or they may even be jealous of something that you have. Remember, the grass isn’t always greener on the other side.

1.2. Your mistakes and flaws do not define you

It can be difficult to come forth and love yourself if you’re focused on your flaws alone. Even when you think there’s nothing to appreciate about you, you’ll still have more good than bad in you.

After all, you must not let your past define you in the present. To err is human. If we make more mistakes throughout our lives, that doesn’t mean we’re bad people.

1.3. No longer had high expectations

Many would say that if you set some goals, you will be more motivated, but not everyone succeeds in the first place, and that can be disappointing.

If you’ve set yourself something and haven’t achieved yet, keep trying, but don’t be discouraged if someone else already has what you want. The only competition is you.

This depression thing doesn’t show up or go through the night. It can last from a few weeks to a few years.

Most of the time, depression comes with the questions „What is my purpose in life?” , „What do I do the world better?” , „Why don’t I have that thing?” (Jealousy between teenagers, big facepalm🤦🏻 ♂️).

Depression is expressed in several ways, which are different from person to person. If you don’t know them, I’ll give them to you below:

  • irascibility and dissatisfaction
  • loss of appetite and decreased interest in school
  • insomnia

Okay, now you may be wondering why a 13- to 14-year-old can have insomnia. Well, you know that moment when you go to bed, but you can’t sleep because you have so many questions in your head? Well, at that point you’re putting yourself on looking for answers. And guess what, when you’ve answered all your questions and want to go to bed, you realize it’s 6:00 and you need to get ready for school. (big facepalm again:)) ).

If we look at it from a different perspective, depression can make teenagers live in a time loop in which to experience the same feelings and misperceptions. But hey, you don’t have to let a shitty mood dominate you! You know what it’s like: „Be the best, fuck the rest!” (via Facebook 2016)

That s it ! I hope you enjoyed this article and I hope it will be useful to you. Until next week, BE THE BEST, FUCK THE REST! See ya!;)))